In ciuda numelui, monumentul nu are nimic in comun cu genovezii. Intr-un articol pe tema istoriei Farului Genovez, publicat in anul 2004 intr-un ziar local, jurnalista Maria Comanita Cica, mentiona ca: „Genovezii au poposit si in portul constantean dar nu au cladit aici niciun far. Renumele lor de stapanitori ai marilor a strabatut veacurile, iar constructia acestui far le-a fost atribuita deoarece se incetatenise ideea ca tot ce este mai bun prin porturile Orientului li se datoreaza.” In acelasi articol este citat scriitorul Petre Covacef care, in lucrarea sa „Povestea Farului Genovez”, povesteste ca „mai degraba numele de genovez vine de la un calificativ care a fost acordat de turcii care au ocupat Dobrogea pana in 1878. Turcii care se aflau atunci pe aceste locuri, oameni modesti in traiul lor si in constructiile de locuinte ramase de la ei, au fost impresionati de constructiile mai mari intalnite la Constanta incepand cu secolul al XV-lea.
De-a lungul istoriei pe locul actualului stabiliment au mai functionat alte doua faruri. Ultimul dintre ele a fost reconstruit intre anii 1858 si 1860 de catre un inginer francez de origine armeana care a poposit in Constanta dupa incheierea razboiului Crimeei, intemeindu-si aici o familie. Astfel s-a nascut frumosul Far Genovez!
Monumentul are o inaltime de 16 metri, forma octogonala si este construit din blocuri de piatra naturala, cioplite pe toate fetele si unite intre ele cu mortar facut din var si nisip de mare amestecat cu scoici. Farul se continua cu o cupola metalica cu opt geamuri din care era proiectata lumina. La randul sau, varful cupolei este decorat cu elemente care indica punctele cardinale. In interior se afla o scara in forma de spirala, cu 53 de trepte, care ne conduce catre cupola metalica. Forma octogonala este cea care ii ofera farului o nota de unicitate, facandu-l sa fie o constructie orginala.
Farul ii calauzea pe marinari cu ajutorul luminii sale albe care se inalta la 21 de metri deasupra marii si avea o vizibilitate de circa 5 kilometri in larg.
Spre deosebire de alte constructii de acelasi tip, lumina farului de la Constanta nu se rotea. Stabilimentul a functionat pana in anul 1905, atunci cand a fost inlocuit cu un far modern, devenind in acel moment unul dintre cele mai cunoscute si pitoresti monumente ale orasului Constanta.